Suspine...

Ma uit in jur si vad tot mai multi oameni tristi, cu priviri tot mai stinse si cu vise prea banale... Neglijenta ne distruge pe zi ce trece, neglijenta personala: nu ne hranim corect, cat despre sanatos nici nu se poate pune problema, ne stresam tot mai mult la job de teama sa nu ne pierdem locul acela caldut, care ne distruge zilnic miliane de neuroni, de familie nu mai avem timp, cei care au o familie, pt ca daca nu ai deja, slabe sanse sa mai reusesti sa-ti intemeiezi una.. Nu avem grija nici de noi, nici de cei din jurul nostru.. Traficul a devenit un haos, fara sa ne pese de cei din jur, ne avanturam in gloata si egoisti suntem cu drept de a circula pe drumurile mizerabile.. de fapt nu ne pasa de "cei dragi", asa ca nu mai putem avea pretentii pt restul populatiei.. este prea ocupat in timpul zilei pt a da un telefon sa intrebe "ce faci?" si seara adoarme cu tava in brate, in pat, la televizor.. dush o sa faca maine, azi e obosit din cauza stresului... daca din gresala l-am trezit cand am strans frimiturile din jului lui se ridica nervos, ma priveste mirat si se duce sa fumeze o tigara.. Cred ca nici azi nu se pune problema sa-mi faca masaj, desi il rog de 2 saptamani sa-mi maseze umarul drept (munca de birou are dezavantajele ei)... Il insotesc calma pe balcon si astept cuminte, ca un copil, recompensa pt mancarea delicioasa pe care am pregatit-o cu gandul la el, dupa 10 ore de munca, (nu am apucat sa manac azi, imi doream sa ajung mai "devreme" acasa, la noi), am pregatit-o singura, nici macar asistata, (nu mai are chef sa stea pe scaun, ca sta toata ziua in masina) si-mi doaream un sarut dulce si o imbratisare, nu era nevoie de cuvinte, as fi inteles din mangaierea lui ca ma iubeste... Dar tigara s-a terminat si se ridica nervos de pe scaun, s-a lasat frigul si oricum incepe meciul.. "mai ramai?"... Suspin...nu-i nimic, e doar obosit... dar si eu sunt... asa ca ...poate data viitoare o sa fim mai atenti la nevoile celuilalt.. Privesc trista spre el, imi imaginez viata fara el si ma cutremur, e al meu! Il iubesc si vreau sa imbatranesc langa el.. apoi senin , absent, ma intraba "ce-i?".. nu e prima data cand aud intrebarea asta, mereu raspund "nimic :) ", dar acum ii raspund cu vocea tremuranda... "nu ma mai iubesti".. gata am zis-o ! o gandesc de mult, nu am nici un motiv sa nu cred asta, ma saruta doar in lift si ma ciupeste de fese cand urc scarile in fata lui si am bratele ocupate, ca sa nu-l pot "pedepsi" cu o alta ciupitura, in brate ma strange din gresala, din cand in cand.. "tu nu ma mai iubesti.." a rasunat de parca ar fi vorbit altcineva si in sinea-mi ma miram de asa afirmatie... norocul meu ca el e mereu ancorat in realitate " da, bine, aberezi iar, ai nevoie de tratament (si rade amuzat) , hai fata vino sa ne uitam la meci, dar mai intai adu-mi o bere"... Eu adorm suspinand printre rugaminti de a da tv-ul mai incet, sa-si ridice piciorul de pe mine, e ca un bustean, si cand vrea sa se culce sa ma ia in brate.. A rezistat doar prima repriza (stiam ca e obosit) , dar iar a uitat sa ma ia in brate, tot eu va trebui sa-l strang la pieptul meu, se cuibareste si cere protectie ca un pui, e dulce si-l sarut pe umar.. ma va saruta si el maine, daca nu uita..iar..