joi, 11 februarie 2010

..de departe

Acum eu sunt departe..intr-o lume straina, departe... plina de oameni necunoscuti, vorbitori de limbi ciudate.. o lume agitata, cu oameni seriosi si tristi. Fiecare dintre cei ce ma inconjoara sunt la randul lor departe de "tine".. Tu esti acasa..ma astepti plin de dor.. asa cum vin si eu din departare.. mai e putin . In curand ne vom revedea si-ti voi simti iar buzele zemoase. Mi-e dor sa-ti sarut ochii inchisi, sa-ti mangai fiecare centimetru al trupului. Totul imi apartine si imi lipseste atat de mult acum..Mi-e dor sa sorb dintr-o cana de cafea langa tine dimineata.. mi-e dor sa-ti strang sosetele de pe podea, sa-mi spui pe nume in multime..mi-e dor de tine cum imi e dor de noi..

Mai e putin si ne vom revedea. Am nevoie de tine ca de aer.. si zambetul tau imi este hrana. Stii discutiile acelea lungi.. pana tarziu in noapte.. pe care "le urasc" cand imi e somn.. discutii despre nimic, doar melodie urechilor noastre care nu se mai satura se auda voacea celuilalt.. acele discutii despre orice la o tigara in bucatarie.. vorbele insirate ca niste margele pe un snur cu o logica creativa cu gandul la viitor.. la "un colier" unicat... asa cum ne dorim noi viata impreuna.. off..doar putin mai este..

Nu-mi fac griji, esti acolo ! Ma astepti, asa cum te-am asteptat si eu atatea nopti, atatea zile.. Acum sunt doar inconjurata de oameni straini si plini de tristete.. sunt si ei la fel ca mine, departe de.. "tine"..

Ti-am spus vreodata cat de mult imi place cum suna numele meu rostit de gura ta? la fel de mult cum imi place cand ma strigi "iubita", din baie, dimineata.. cand vrei sa stau langa tine sa-mi povestesti ce ai visat :)cand te speli pe dinti.. esti atat de dulce cand te intorci spre mine sa ma saruti cu o urma de pasta in coltul gurii..

As fi vrut sa fii si tu aici, sa admiram impreuna orasul acesta strain de la geamul camerei de la etajul 18. Se vad muntii in departare, plini de zapada. Strazile aglomerate si oamenii atat de mici misunand printre cladiri. Ti-ar fi placut sa fi cu mine la cina in aceasta seara. Ai fi ras si tu, vinul l-am fi baut impreuna si prajitura am fi impartit-o. Stau intr-o camera superba, cu mobila alba cum imi place mie, un pat dublu fata de al nostru si moale de parca ar fi din puf.. si totusi mi-e dor de casa noastra modesta, de patul acela sarac si de mobila trecuta.. Acolo esti tu..acolo..departe..

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

te sarut de noapte buna

Iti ascult respiratia regulata, te mangai usor pe obraz, iti sarut buzele si zambesc. Esti in bratele mele! Acolo unde mi-am dorit, unde iti este cel mai bine. Imi place cum dormi, cum te cuibarsti in bratele mele, te invelesti cu trupul meu gol si parul meu moale se scurge usor pe pieptul tau. Esti exact asa cum imi doresc si miile de ganduri ce-mi trec prin minte se leaga de tine.Amintiri, vise, planuri.. Nu vreau sa te trezesc sa ti le spun, le stii prea bine, stii tot ce gandesc..sau.... asa cred.. De ce ma mai intrebi daca te iubesc, somnoros, duminica dimineata, cand ma rogi sa fac o cafea? stii prea bine ca tu esti tot ce e mai frumos, dulce, amar, dureros din viata mea. Fara tine nu traiesc, nu respir, sangele se blocheaza prin vene si fara impuls de la tine nu va curge..

Maine e o alta zi asa ca inchid ochii si ma las condusa spre taramul viselor si sper sa te intalnesc si acolo. Dupa sute de zile, mii de minute, milioane de clipe nu ma satur sa te privesc, ating, sa-ti simt parfumul ametitor..

somn uosr iubitul meu !

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

vorbele dor cel mai rau

Ieri am avut curaj! I-am spus cat de tare ma doare..cat ma raneste, ca ceea ce face nu e bine! Atitudinea nu e corecta, tonalitatea este gresita si abordarea dureroasa. Cum poate un om atat de frumos, atat de destept sa se schimbe intr-o clipa, sa se transforme in opusul sau, sa se metamorfozeze in tot ceea ce e urat pe lume ? Inca ma doare: inima pt ca el se zbate sa iasa din ea, limba pt ce a rostit, palma ce a lovit, creierul care a gandit. A lasat in urma sa tot ce e rau.. pe mine singura, trista, plansa si ranita. Asta e partea cea mai grea.. ranile ce nu se vad si cu fiecare eveniment sunt tot mai pronuntate, mai dureroase. Se adancesc precum urmele lasate de apa curgatoare in malul dintr-o zona secetoasa. Sunt adevarate cratere care cu trecerea timpului se usuca si mai tare. se vor mari si vor ramane acolo vesnic. Desi va mai curge la un moment dat apa, nu vor mai putea fi astupate atat de bine incat sa zici ca nu au existat.

mda... cam atat